Ştim cu toţi că JurnalTV ne-a cam săturat cu activitatea pe care o duce în mediul online. Pe mine personal, m-a scos chestia cu antimafie şi promovarea ei în virtual.

Acum JTV ne uimeşte altfel: prin site-urile web pentru fiecare emisiune. Începând cu “Deşteptarea”,  de dimineaţă, de la 7 şi terminând cu “Cabinetul din Umbră” de la miezul nopţii. Fiecare emisiune are blogul său. Ora de Ras, Deşteptarea, Cabinetul din Umbră, Motoare, Razgovor, Chestiunea Zilei.

Read the rest of this entry »

Şi-o fi punând alţii parole din 12 caractere, însă actualitatea din Republica Moldova zice că utilizatorii acestei ţări de regulă îşi pun parole simple, iar rudele sau apropiaţii au cele mai mari şanse să le ghicească.

Read the rest of this entry »

Mâine are loc Masa Critică. Un fel de raid cu bicicletele, care are scop promovarea altor transporturi decât cele cu care ne-am obişnuit.

Eu nu am bicicletă, la moment. Din fericire există mijloace care m-ar putea salva, de exemplu închirierea pe internet. Hai că am apelat la această metodă şi ştiind un site de închirieri l-am deschis într-o clipă. M-am înregistrat. Am mers la secţiunea Biciclete, mi-am ales bicicleta şi am dat la Bronează. Îndată mi s-a spus că voi fi apelat pe mail sau telefon (evident, am lăsat în baza lor de date ambele contacte).

A trecut 1 zi, au trecut 2 zile. Nu am fost sunat, nu am primit niciun mail (am verificat şi la spam, că multe site-uri din .md aici îşi au locul). E rău, e rău cu totul. Acum am intrat din nou pe site. Parola nu mi-o amintesc, site-ul dar nu are măcar nici recover pe mail.

Din nou, e rău. Şi mai rău e că nu mai ajung la Masa Critică. Defapt, asta-i cel mai rău acum.

Sunt minor. Statul încă nu mă consideră apt să-i decid soarta.

Ei, e şi normal. Voi avea 18, voi vota. Acum la data de 5 Septembrie stau acasă. Tot stau şi mă gândesc: mă gândesc că jumătate din votanţi nu ştiu de referendum.

E un referendum în care cetăţeanul trebuie să aleagă Da sau Nu, nimic altceva. Şi acum să ne gândim astfel: întrebarea e dacă dorim să fie ales şeful statului de popor. Partidele electorale se comportă ca la alegerile parlamentare. Ba, mai mult: sunt mediatizate astfel.

Lumea, lumea nu înţelege. Lumea vizionează spoturi electorale. Tot mai mulţi cred că iar e vorba de alegeri de care au mai fost şi nu de o întrebare cu 2 variante de răspuns.

Şi acum închipuiţi-vă situaţia: cetăţeanul, crezând că iar va avea în faţă o doză de vreo 10 partide, pregătit să voteze după cum îi e conştientul deschide buletinul de vot: acolo o întrebare şi 2 cercuri. Gură căscată, urechi ciulite, neînţelegere..

Aşa va fi. Majoritatea cetăţenilor se vor uita ca nişte boi la poartă nouă pentru că partidele electorale tratează acest lefelendum în scopuri bine definite şi nicidecum în folosul poporului şi cetăţenilor RM.

E campionat mondial atunci campionat să fie. E referendum, atunci referendum să fie. Cum e în fotbal aşa e şi în politică. Există echipe de fotbal, există partide politice. Echipele au antrenori, căpitani, jucători în anumite poziţii, partidele politice au membri, lideri, vice-lideri.

Şi revenind la primul alineat. În principiu în fotbal în fiecare an există campionate, dar o dată la 4 ani există unul grandios. Am încurcat ceva? Oare în politică nu e aşa? Nu-i aşa că ne alegem o dată în 4 ani cine să ne conducă?

Dar să ne oprim. Aici ar fi o diferenţă: suporterii doar nu aleg câştigătorii aşa cum poporul face cu viitorii de la conducere. În fotbal câştigă cel ce a luptat mai bine. Păi bine, că în polică nu ar fi mai bine?! Oare politicienii nu luptă pentru aţi cuceri opinia? Da, luptă. Deci, nu e nicio diferenţă.

Mai departe e chestia cu blaturile şi falsificările. Exact. În sport e vorba de blat, în politică de falsificări. Scopul e acelaşi, vârful clasamentului.

Şi să nu uităm de transferuri. Aici e cea mai clară asemănare. Jucătorii se duc de la un club la altul. Cluburile achită sume mari de bani pentru ei. Politica cu nimic nu e diferită. Politicienii pleacă din partide, din echipele lor, lăsând în urmă colegii şi istoricul.

Principalul: balonul. Dacă în primul sport jucătorii aleargă şi au drept scop executarea balonului, atunci cum credeţi, în politică cu ce poate fi echivalat. Nu vă las să vă gândiţi mult, deoarece vă vizează. Tu, cetăţeanul, la urma urmei şi cititorul acestui articol eşti mingea.

Da, politicienii sunt mai vânjoşi. Ei s-or juca şi cu 4 milioane de mingi o dată. La ei mizele sunt mari aşa că te fotbalesc “cum vrei”, numai să intri în plasa care trebuie..