Acum JTV ne uimeşte altfel: prin site-urile web pentru fiecare emisiune. Începând cu “Deşteptarea”,  de dimineaţă, de la 7 şi terminând cu “Cabinetul din Umbră” de la miezul nopţii. Fiecare emisiune are blogul său. Ora de Ras, Deşteptarea, Cabinetul din Umbră, Motoare, Razgovor, Chestiunea Zilei.

Şi să vă spun de îmi displace această strategie: JurnalTV crede că câştigă, că spectatorii sunt de pluş şi vor pica la aflarea ştirei că fiecare emisiune de la acest post tv deţine propriul site web, dar Jurnal-ul nu face altceva decât să se divizeze. În loc să constituie o platormă web unicală care să conţină toate emisiunile, platforma se divizează. Se pierd resurse, timp, încredere (mai ales în domeniul publicităţii).

În fine. Înţelege-ţi şi voi: Jurnal a vrut să arate că e primul post tv la stadiul de activitate online, dar vedeţi ce-a ieşit. “Mai bine multe şi rele..”

Conştiinţa îmi zice că 75-85% din utilizatorii internet ai Moldovei folosesc doar o singură parolă pentru toate autentificările pe care le fac în mediul online. Un fel de parolă universală, fără drept de reînnoire, excepţii sunt atunci când: vecinul a tras cu ochiul şi probabil a depistat primele litere, sau o altă excepţie e atunci când parola se uită şi se reînnoieşte.

Oameni puţin mai avansaţi în domeniu folosesc parola universală pentru site-uri mici. Folosesc altă parolă pentru reţele sociale, spre exemplu şi o parolă unicat pentru e-mail. Ştiţi voi, că cu ajutorul mail-ului restabileşti cu uşurinţă parola, aşa că acest tip de utilizatori sunt mai atenţi la capitolul securitate. Astea sunt persoanele care fac parte din procentajul rămas.

Şi să revenim la conţinutul parolelor. Prima parolă care ar trebui de încercat e data zilei de naştere. Oare mai frumoasă zi ca atunci este? Nu, probabil şi ăsta e motivul pentru care o sumedenie de parole sunt alcătuite din 6 sau 8 cifre (150694, 1451987).

V-am zis mai sus că rudele pot ghici mai uşor parolele. Aşa că dacă secretul nu e chestia cu ziua de naştere, atunci încercaţi ziua surorii mai mici, a părinţilor sau a persoanei iubite. Şi tot dacă nu a mers data zilei de naştere, o alternativă ar fi Prenumele. Nu, nu e vorba de prenmele persoanei care stochează parola, e vorba de, şi i-ar revenim.. prenumele vreunui prieten, frate, iubit(ă) (ionel, ionut, vasilica).

Numele vreunei activităţi, numele instituţiei în care activează individul cu parola, numele hobby-ului – la fel, sunt variante puse în practică de utilizatorii noştri (fooootbal, provaider, prezident). O altă deprindere sunt cuvintele din limba engleză: de regulă, adjective (beautiful, circular).

Să nu ne criticăm dur. Probabil nu iubim să ne complicăm sau cu memoria stăm prost.

Eu nu am bicicletă, la moment. Din fericire există mijloace care m-ar putea salva, de exemplu închirierea pe internet. Hai că am apelat la această metodă şi ştiind un site de închirieri l-am deschis într-o clipă. M-am înregistrat. Am mers la secţiunea Biciclete, mi-am ales bicicleta şi am dat la Bronează. Îndată mi s-a spus că voi fi apelat pe mail sau telefon (evident, am lăsat în baza lor de date ambele contacte).

A trecut 1 zi, au trecut 2 zile. Nu am fost sunat, nu am primit niciun mail (am verificat şi la spam, că multe site-uri din .md aici îşi au locul). E rău, e rău cu totul. Acum am intrat din nou pe site. Parola nu mi-o amintesc, site-ul dar nu are măcar nici recover pe mail.

Din nou, e rău. Şi mai rău e că nu mai ajung la Masa Critică. Defapt, asta-i cel mai rău acum.

Ei, e şi normal. Voi avea 18, voi vota. Acum la data de 5 Septembrie stau acasă. Tot stau şi mă gândesc: mă gândesc că jumătate din votanţi nu ştiu de referendum.

E un referendum în care cetăţeanul trebuie să aleagă Da sau Nu, nimic altceva. Şi acum să ne gândim astfel: întrebarea e dacă dorim să fie ales şeful statului de popor. Partidele electorale se comportă ca la alegerile parlamentare. Ba, mai mult: sunt mediatizate astfel.

Lumea, lumea nu înţelege. Lumea vizionează spoturi electorale. Tot mai mulţi cred că iar e vorba de alegeri de care au mai fost şi nu de o întrebare cu 2 variante de răspuns.

Şi acum închipuiţi-vă situaţia: cetăţeanul, crezând că iar va avea în faţă o doză de vreo 10 partide, pregătit să voteze după cum îi e conştientul deschide buletinul de vot: acolo o întrebare şi 2 cercuri. Gură căscată, urechi ciulite, neînţelegere..

Aşa va fi. Majoritatea cetăţenilor se vor uita ca nişte boi la poartă nouă pentru că partidele electorale tratează acest lefelendum în scopuri bine definite şi nicidecum în folosul poporului şi cetăţenilor RM.

Şi revenind la primul alineat. În principiu în fotbal în fiecare an există campionate, dar o dată la 4 ani există unul grandios. Am încurcat ceva? Oare în politică nu e aşa? Nu-i aşa că ne alegem o dată în 4 ani cine să ne conducă?

Dar să ne oprim. Aici ar fi o diferenţă: suporterii doar nu aleg câştigătorii aşa cum poporul face cu viitorii de la conducere. În fotbal câştigă cel ce a luptat mai bine. Păi bine, că în polică nu ar fi mai bine?! Oare politicienii nu luptă pentru aţi cuceri opinia? Da, luptă. Deci, nu e nicio diferenţă.

Mai departe e chestia cu blaturile şi falsificările. Exact. În sport e vorba de blat, în politică de falsificări. Scopul e acelaşi, vârful clasamentului.

Şi să nu uităm de transferuri. Aici e cea mai clară asemănare. Jucătorii se duc de la un club la altul. Cluburile achită sume mari de bani pentru ei. Politica cu nimic nu e diferită. Politicienii pleacă din partide, din echipele lor, lăsând în urmă colegii şi istoricul.

Principalul: balonul. Dacă în primul sport jucătorii aleargă şi au drept scop executarea balonului, atunci cum credeţi, în politică cu ce poate fi echivalat. Nu vă las să vă gândiţi mult, deoarece vă vizează. Tu, cetăţeanul, la urma urmei şi cititorul acestui articol eşti mingea.

Da, politicienii sunt mai vânjoşi. Ei s-or juca şi cu 4 milioane de mingi o dată. La ei mizele sunt mari aşa că te fotbalesc “cum vrei”, numai să intri în plasa care trebuie..