Ei, e şi normal. Voi avea 18, voi vota. Acum la data de 5 Septembrie stau acasă. Tot stau şi mă gândesc: mă gândesc că jumătate din votanţi nu ştiu de referendum.

E un referendum în care cetăţeanul trebuie să aleagă Da sau Nu, nimic altceva. Şi acum să ne gândim astfel: întrebarea e dacă dorim să fie ales şeful statului de popor. Partidele electorale se comportă ca la alegerile parlamentare. Ba, mai mult: sunt mediatizate astfel.

Lumea, lumea nu înţelege. Lumea vizionează spoturi electorale. Tot mai mulţi cred că iar e vorba de alegeri de care au mai fost şi nu de o întrebare cu 2 variante de răspuns.

Şi acum închipuiţi-vă situaţia: cetăţeanul, crezând că iar va avea în faţă o doză de vreo 10 partide, pregătit să voteze după cum îi e conştientul deschide buletinul de vot: acolo o întrebare şi 2 cercuri. Gură căscată, urechi ciulite, neînţelegere..

Aşa va fi. Majoritatea cetăţenilor se vor uita ca nişte boi la poartă nouă pentru că partidele electorale tratează acest lefelendum în scopuri bine definite şi nicidecum în folosul poporului şi cetăţenilor RM.

Şi revenind la primul alineat. În principiu în fotbal în fiecare an există campionate, dar o dată la 4 ani există unul grandios. Am încurcat ceva? Oare în politică nu e aşa? Nu-i aşa că ne alegem o dată în 4 ani cine să ne conducă?

Dar să ne oprim. Aici ar fi o diferenţă: suporterii doar nu aleg câştigătorii aşa cum poporul face cu viitorii de la conducere. În fotbal câştigă cel ce a luptat mai bine. Păi bine, că în polică nu ar fi mai bine?! Oare politicienii nu luptă pentru aţi cuceri opinia? Da, luptă. Deci, nu e nicio diferenţă.

Mai departe e chestia cu blaturile şi falsificările. Exact. În sport e vorba de blat, în politică de falsificări. Scopul e acelaşi, vârful clasamentului.

Şi să nu uităm de transferuri. Aici e cea mai clară asemănare. Jucătorii se duc de la un club la altul. Cluburile achită sume mari de bani pentru ei. Politica cu nimic nu e diferită. Politicienii pleacă din partide, din echipele lor, lăsând în urmă colegii şi istoricul.

Principalul: balonul. Dacă în primul sport jucătorii aleargă şi au drept scop executarea balonului, atunci cum credeţi, în politică cu ce poate fi echivalat. Nu vă las să vă gândiţi mult, deoarece vă vizează. Tu, cetăţeanul, la urma urmei şi cititorul acestui articol eşti mingea.

Da, politicienii sunt mai vânjoşi. Ei s-or juca şi cu 4 milioane de mingi o dată. La ei mizele sunt mari aşa că te fotbalesc “cum vrei”, numai să intri în plasa care trebuie..

Şi că tot suntem într-o eră care evoluează fulgerător, o eră caracterizată prin mediul virtual unde oamenii din online produc mai mult decât consumă, politicienii de la noi şi-au găsit mediul relevant şi produc conţinut în mediul online. Altfel să zicem, şi mediul online din Moldova devine poluat, cu blogurile politicienilor, desigur. Mai altfel, oamenii politicii scriu bloguri.

Avem politicieni ocupaţi, avem politicieni care n-au ce face. Dar, degrabă e referendum. Perioadă mai bună pentru tapat nu există. Şi mai jos vă zic câte puţin despre blogurile politicienilor, înainte de 5 septembrie:

Vitalia Pavlicenco – domnule, e femeia foc prin online. În primul rând accept combinaţia de culori abordată la ea pe blog. Desigur, după vizionarea acestui spot încerc să-i citesc blogul în glas tare, cu un accent franţuzesc. Vă sfătui şi pe voi. Citiţi-i blogul în ton franţuzesc, merită.

Anatol Petrencu – mediocrul. Să vă zic sincer nu prea s-a schimbat politica blogului. Interesant e că în timpul campaniei electorale tot articole despre cultură sau mari personalităţi basasrabene se scriu.

Igor Dodon – clovn-ul. Cel mai important blog anti-preşedinte de popor. Misiunea blogului e să ţină piept celor Pentru. Nici-o problemă, Dodon are echipă de specialişti numai buni de scris demagogii despre cum să boicotezi referendumul. Cu sau fără referendum dodon.md va rămâne o sursă demnă de acuzaţii, nu contează e sau nu referendum sau campanie electorală.

Alexandru Tănase – blog pentru referendum, cel mai proaspăt. Blog de apărare şi mentenanţă. Un invers al celui de mai sus descris.

Vlad Cubreacov – eu tot nu înţeleg ce mai vor PPCD-iştii de la politică, în genere, ei ştiu ce-i cu viaţa lor?! Aşa e şi cu blogul oranj a lui Cubreacov. A fost blog despre chestii cu care Cubreacov nu are nicio interferenţă, aşa e şi la moment.

Veaceslav Untilă – domnul nu a scris din Iunie. Vă daţi seama, se pregăteşte de electorat. Nu vă recomand să-i citiţi blogul, vă recomand doar să vedeţi diferenţele de idei întâlnite pe pagina 2 din arhiva, unde găsim posturi din 2 funcţii: membru AMN şi membru MAE.

Mihai Ghimpu – în primul rând v-aş zice că nu-s precis dacă blogul e real. Dar dacă e real, atunci e o pagină personală mai degrabă. Blog de oficial, la fel ca pagina personală a lui Vlad Filat.

Nu-s politolog, nu cunosc toţi politicienii cu bloguri de pe la noi. Ăştia menţionaţi mai sus scriu destul pentru noi şi pentru voi şi… pentru referendum.

Chestia cu facebook v-am prezentat-o, să v-o prezint și pe cea cu politica. Cică Chirtoacă cu unchiu-su ar fi foarte cinstiți, cei mai cinstiți de prin politică. Mai există zvonuri că Filat e cam afacerist. Vorba lui Mocanu: am argumente, nu dovezi. Ap așa și eu cu afirmațiilea astea.

Dar facebook pune punctele pe i și pe Filat îl promovează prin anunț, contra plată, dar pe Chirtoacă-l recomandă, pidijeaba.

Totuși, eu și facebook avem dreptate?

În ultimele zile, prin facebook, twitter și știri s-au iscat discuții despre aderări la partid, în special a bloggerilor.

Vreau să-mi expun părerea referitor la PLDM: acest partid e cel mai “sănătos”. Vedeți și voi, nu demult a adăugat în el ceva persoane importante din sportul moldovenesc, acum adaugă o doză de leacuri întruchipate în medici experți. Rezultă o combinație dintre sport și medicină. O combinație care nu cred eu că se așează potrivit cu politica.

Dar să revenim la bloggeri.. Un blogger de obicei e o persoană Independentă. O astfel de persoană, un blogger adevărat nu trebuie să pască iarbă prin partide politice. În procesul creației/scrierii, internautul în cauză nu trebuie să fie influențat de anumite principii, bloggerul are cap, el poate și singur.

Nu am aderat prin partide, nu am asemenea practici, dar observ că înainte de electorale lumea e cu apucături. Nu pot vota liniștiți, trebuie vot susținut de certificat de aderare, că altfel nu-mi explic acest val de adepți..

Așa că, dragi bloggeri: fiți cuminți, independeți și păstrați-vă statuturile de bloggeri și nu deveniți animale ierbivore care activează (pasc) în interiorul politicii.

în imagine: domeniul în care activează bloggeri (conform sondaj.blogosfera.md).